Toate începuturile

Toate începuturile par albe,
Neatinse încă de roșul întâmplării
Din atâtea inimi rănite
De veșnicul a fost odată.

Toate poveștile par vii,
Ca niște focuri fremătând în vatră,
Ce se vor stinge înghițând destine,
Cenușa lor în suflet mai rămâne.

Toate iubirile par mari
Ca niște ochi rotunzi de fată
Deschiși candid și-nlăcrimați de dor,
Visând la fericirea nu demult gustată.

Toate sfârșiturile par aspre,
Ca o furtună ce cuprinde întregul,
Și par că ne trag după ele în adâncuri,
Suflete-epave ce nu vor mai pluti vreodată.

Toate începuturile sunt doar începuturi,
Ale unor povești cu noi ca eroi,
Ce pot fi crezute iubiri de o viață,
Sau cât vor dura și nu cât vrem noi.