O ploaie măruntă, banală și rece,
Ce-și lasă doar frigul,
Și-ți tremură carnea
Și-ți mușcă din suflet
Cu chinuri ce dor.
Din stropii ei molcomi, rotunzi si candizi,
Rămân doar câțiva,
Sub forma de muguri,
In pliuri de suflet,
Ce par să-nflorească
Cu sete de viață si soare avizi.
Îi mistuie rodul deschis către vară,
Ca bobul din spice,
Ce dă înspre pârg,
Recoltă bogată de lacrimi furate
Din ochi galbeni și triști
De fostă fecioară.
Picură aspru o ploaie de seară,
Ce spală amintirea
Și-alină regretul
Că încă un vis a plecat in amurg,
Și poate doar luna
Mai stă să răsară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu