Nu mai cred în fantezii

 Eu nu mai cred în fantezii
Ce se destramă toate intr-o clipă,
Tu nu-mi mai spune basme de copii,
Căci bucuria-n mine nu mai țipă.

Eu nu mai cred nici în povești,
Ce se sfârșesc sau stau să-nceapă,
Tu lasă-mă să simt că-mi ești,
Ca unei flori un strop de apă.

Eu nu mai cred în mângâieri,
Ce se opresc fără să-mi spună,
Că nu mai sunt la fel ca ieri,
Căci azi e-o noapte fără lună.

Eu nu mai cred deodată în cuvinte
Care s-au spus deja de-atâtea ori
Tu îmi vorbești, dar vocea-ți minte
Tot ce ne-am fost va dipărea în zori.