Furișându-ne printer grămezile de ezitări,
Ce ni se vor agăța sălbatic de glezne,
Ca niște lacome și crude lipitori.
O să mă lași să-mi aleg unul din visle tale,
În care să mă pot dezgoli liniștită de taine,
Strânse una câte una în tot acest timp,
În care am așteptat să ți se facă iar dor.
O să stăm întinși în scobitura lunii,
Unul lângă altul ascunși în galbenul ei,
Ca într-un lan copt într-o noapte de vară,
Cu ochii închiși, întorși spre pământ.
O să-mi spui o poveste, o să ascult tremurând,
Gândindu-mă dacă ar fi putut fi a noastră,
Din vremea când credeam că putem trăi așa,
Doar cu iubirea ca singurul nostrum legâmânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu