Recele tău

　　Toate gândurile mele plutesc în derivă,
　　Ca niște sloiuri desprinse din Marele Îngheț,
　　Pe care uneori, privirea ta polar-boreală,
　　Îl așează cât mai adânc în mintea mea.
　　
　　Recele tău îngheață subit în inima mea,
　　Orice încercare de a mai fi caldă,
　　Ca și cum ar fi venit deodată iarna
　　Peste ce-a mai rămas din dragostea noastră.
　　
　　De ce nu ești cald, de ce nu ești bun
　　Așa cum odată aduceai vara
　　În sufletul meu mereu dornic de fructe,
　　Ce se coceau doar în îmbrățișarea ta.
　　
　　Mi-e frig lângă tine și-un dor de iubire,
　　Așa cum n-am mai trăit niciodată,
　　Fierbinte și clocotitoare ca o lavă eruptă
　　Din cel mai aprins vulcan existențial : Tu