Ca dintr-o bucată aburindă de pâine,
Pe care am primit-o cerșind umilită
La o răscruce de drumuri pustie.
Respir cu nesaț mirosul de tihnă
Ce se degajă din miezu-i pufos,
Mi-e teamă să mușc din ea o frântură,
Căci foamea e mare și gustul divin.
Mai bine s-aștept să treacă ispita,
Să vindece pofta iscată de dor,
Păstrând neatinsă bucata de pâine
A cărei aromă se cheamă iubire.
Păstrată e pâinea, salvată iubirea,
Viața continuă și foamea a pierit,
Rămân cu regretul din gustu-i pierdut,
Căci pâinea e veche, iubirea a apus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu