Am pus-o acolo într-o zi,
Să o scutești de suferință,
Nu te preface că n-o știi.
Strânsoarea mâinii să n-o frângă,
E ca și-o floare delicată,
Puterea cărnii să n-o strângă,
N-o să-și revină niciodată.
Cu palma închisă, pumnul strâns,
Ea nu respiră niciun vis,
Și se aude doar un plans,
Durerea unui dor ucis.
În palma ta e o dorință,
Puțin la stânga cître viață,
Și dacă-ți este cu putință,
N-o rupe ca pe-un fir de ață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu