Rămas bun

　　　  


                                                                                                                  In memoriam
                                                                                                                  Celui care a fost
                                                                                  (Ionel Gabriel - 31.10.1974 -12.08.2014)
                                                                                                                                           


                  Aș vrea să-ți spun noapte bună
　　　Așa cum nu ți-am spus-o nicicând,
　　　Căci n-am crezut c-o să fie vreo lună
　　　Când o să lipsești din propriul meu gând.
　　　
　　　Aș vrea să te acopăr în dorul meu,
　　　Mantie fină țesută în trecut,
　　　În chinul de-a întinde firul cel greu
　　　Încurcat în durerea de a te fi pierdut.
　　　
　　　
　　　Aș vrea să-ți sărut fruntea curată
　　　Să o încălzesc cu palmele mele,
　　　Și toată răceala să-ți fie uitată
　　　Să simți căldura transmisă de ele.
　　　
　　　Aș vrea să privesc chipul tău drag,
　　　Pășind liniștit pe drumul cel nou,
　　　Călcând apăsat, în moarte pribeag,
　　　Spre un alt cer departe de-al meu.
　　　
　　　Aș vrea să te aștept la poarta iubirii,
　　　Rămasă deschisă de când ai plecat
　　　Ca o revoltă în calea pieirii,
　　　A mea si a ta, în al vieții păcat.
　　　
　　　Aș vrea să fim iarăși iubiții de ieri,
　　　Numai o clipă așa cum am fost,
　　　Când nu știam că într-o zi ai să pieri,
　　　Și-o să rămân într-un trai fără rost.
　　　
　　　Aș vrea să vii să îmi mângâi gândul
　　　Îndreptat către tine cel de departe,
　　　Așteptând poate, să-ți aud cuvântul
　　　Ce mi-ar învinge teama de moarte.
　　　
　　　Aș vrea să fii sus, aproape de nori,
　　　Să uiți ce-ai trăit aici pe pământ,
　　　Să poți să visezi în zeci de culori,
　　　O altă poveste cu un alt legământ.
                                                                    
　Sursa foto -internet