În leagănul brațelor mele,
Să fie astăzi odihnită
Căci o așteaptă clipe grele.
Se va trezi în asfințit
De soare roșu sângerând
Se va întinde liniștit
Cu întunericu-i rotund.
O va goni pe blânda lună
Și stelele le va goni,
Va inunda fără să spună
Ce-a mai rămas din fosta zi.
Va fi stăpână peste noi,
Ca o regină într-un palat.
Ne va lăsa de-odihnă goi
De strajă marelui regat.
E dreptul ei să ne asuprească
Căci a rămas în locul zilei.
Nu poate nimeni s-o oprească,
Cine să stea în calea ei.
Și va rămâne până-n zori,
Va dispărea la răsărit
Cum a făcut de atâtea ori,
Căci nu e fără de sfârșit.
E noapte azi, dar mâine-i zi,
E și firesc să fie așa,
De s-a trezit va adormi,
Căci somnul ei e-n grija mea.

Sursa foto-internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu