O moarte știe !

　　　  O moarte știe cum să îți bată în ușă,
　　　Ca să-i deschizi fără să vrei,
　　　Și îți aruncă-n față neagra ei mănușă
　　　Iar tu te pleci supus s-o iei.
　　　
　　　
　　　      Duel pierdut din clipa întâi de viață,
　　　Căci ai venit plângând și pleci gemând,
　　　Și ai trăit mereu cu moartea în față
　　　Dar ai sperat că n-o s-o vezi trecând.
　　　
　　　O moarte știe cum să-ți ia ce vrea,
　　　Să-ți lase în suflet dâra ei de sânge,
　　　Și nu te crede că nu ai ce da,
　　　Căci a simțit prin tine o viață care curge.
　　　
　　　Te împinge într-o parte și caută-n neștire,
　　　Mirosul de pe coasă ce nu este alt tău,
　　　O altă viață cere, și doar îți dă de știre,
　　　Că n-ai să poți s-o împiedici, ea are planul său.
　　　
　　　O moarte știe cum să te lase în urmă,
　　　Bucăți de suflet mort într-un mormânt de ură,
　　　Zâmbind aproape hâdă pe când durerea-ți scurmă,
　　　Fără sa-i pese o clipă de biata ta făptură.
　　　
　　　
　　　Te vei simți în criptă chiar de te afli în lume,
　　　Căci moartea ți-a luat totul, și ți-a lăsat un vid,
　　　Trăiești ca o omidă pe-o hartă fără nume,
　　　Pion lovit de soartă într-un destin perfid.