Tabu-ul vieții închise-n noi

　　    Dacă inima ta ar fi o plajă
　　M-aș așeza în genunchi la capătul ei,
　　Și aș atinge tandru, cu mâna tremurând,
　　Nisipul de iubire, fierbinte ca și mine.
　　
　　Aș aștepta tăcută ca soarele s-apună,
　　Să nu mai dogorească dorința mea de tine,
　　Să pot să țin în brațe, sub razele de lună,
　　Ca pe o scoică fină, frântura de iubire.
　　
　　Aș tânji răsăritul cu lacrimi pe obraz,
　　Și-aș adormi visând la primii zori de zi,
　　Sperând că vor aduce nu doar o dimineață,
　　Ci începutul unei frumoase alte vieți.
　　
　　Ți-aș cere să rămâi, dorind să nu mai pleci,
　　Să facem împreună prin valuri primii pași,
　　Simțindu-le răcoarea, gustând neîncetat
       Tabu-ul vieții închise în ce-a rămas din noi.