luni, 26 iunie 2017
Nu-mi cere...
Nu-mi cere să-mi ascund privirea,
Să nu mă uit în ochii tăi,
Vreau să citesc în ei iubirea,
Să mi-o descrie cum știu ei.
Nu-mi cere să îți neg menirea,
Și importanța ta ca Om,
Ar însemna să neg înmugurirea
Și frumusețea florilor din pom.
Nu-mi cere să pretind că ești
O formă-n vis, fără contur,
Căci tu ești viu, și tu trăiești,
Și tot ce simt din vis nu fur.
Nu-mi cere să ating zenitul
Ca să-ți dorești să mă-ntâlnești,
E prea departe infinitul,
Aș vrea aici să mă iubești.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu