Mi-e sete mută de cuvinte
Ce totuși par că răcoresc,
Tot ce mai simt încă fierbinte,
Și trup și suflet domolesc.
Mi-e foame oarbă de întâmplări,
Trăite poate doar în vis,
Ce nu le văd, dar sunt chemări,
Și țes povești de nedescris.
Mi-e poftă surdă de o viață,
Așa cum alta n-a mai fost,
De un destin ce mă răsfață,
Și îmi oferă-n toate un rost.
Dar somnul crud mă ademenește
Fără să-i pese ce-mi doresc.
Și adormind în mine crește
Speranța c-o să reușesc.
Superbă!
RăspundețiȘtergere