Și ne iubeam sub clar de lună,
Trezindu-ne în zori de zi,
Pe pajiștea de rouă plină,
Eram frumoși, eram copii.
Și mirosea în jur a fân cosit,
Iar palma mea în treacăt atingea,
Un pic din sânu-i alb și dezgolit,
Cu gust și rotunjimi de catifea.
Iar trupul ei troznea de frăgezime,
Înmiresmat de flori de câmp,
În brațele-mi de ele pline,
Iubindu-ne ca într-un somn adânc.
Și prospețimea ei era deajuns
Să parfumeze aerul curat,
Și n-aș fi vrut nimic în plus,
Eu, un copil cu suflet de bărbat.
Mi-e dor și acum de nopțile de vară,
De gustul lor de piersici coapte,
De dragostea aceea de fecioară,
Furată tandru în miez de noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu