Să-ți umplu viața de culoare și parfum,
Să ne întâlnim din când în când pe-afară,
Să mă culegi nerăbdător din drum.
Și să mă porți apoi, la haină per ever,
Să stau la pieptul tău măcar un anotimp,
Și când te strig să nu-mi zâmbești stingher,
Nu-ți cer o viață, doar un strop de timp.
Să mă presezi într-o frumoasă carte cu povești,
Cum se presează orice floare azi uscată,
Eu nu-ți mai sunt, tu încă-mi ești
Același bun erou dintr-un a fost odată.
Mi-ar fi plăcut să știu că-ți amintești,
C-am fost odată, vie, plină de parfum,
Să mă păstrezi printre iubitele-ți povești,
Pe mine, floarea rară răsărită-n drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu