Te port cu mine în cuvinte,
Ce se-ordonează în idei
Gravate-n suflet să țin minte
Cum ochii tăi vorbesc cu ai mei.
Și-mi născocesc câte-o poveste
Rostită-ncet, sclipind pe buze,
Într-un sărut ce-mi dă de veste
Că în dorință nu sunt scuze.
Mă las sedusă-n firul ei,
Și-o las să-mi curgă-ncet prin trup,
De vei pleca să nu mi-o iei,
Căci n-aș mai ști unde s-o rup.
Și n-aș putea să mai ascund,
Niciun cuvând rămas nespus,
Ținând în palme propriu-ți gând,
Nimic nu mi-ar mai fi de ajuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu