Bucăți de suflet

　　　Bucăți de suflet cad din cer,
　　　Ca niște stele care pier,
　　　Și nimeni nu le știe gândul,
　　　Căci tuturor le vine rândul.
　　　
　　　Se răspândesc tăcute-n iarbă,
　　　Miros a tei și-a flori de nalbă,
　　　Par rupte dintr-un colț de rai,
　　　Și-mi amintesc de nopți de mai.
　　　
　　　Se strâng în jurul meu grămadă,
　　　Parcă se tem să nu mai cadă,
　　　Venirea lor din raiul sfânt,
　　　E-un dar divin pentru pământ.
　　　
　　　Și iarba caldă le primește,
　　　Cu seva ei le întregește,
　　　Un suflet nou fără de trup
　　　Ar fi doar vise ce se rup.
　　　
　　　Reîntregite într-o viață,
　　　Bucăți de suflet ca pe-o ață,
　　　Sunt înșirate în chip de om,
　　　Ce crește-ncet ca și un pom.
　　　
　　　Când anii trec coroana lui,
　　　Se avântă-n taina cerului,
　　　Și caută să mulțumească
　　　Că viața l-a lăsat să crească.
　　　
　　　Bucăți de suflet cad din cer,
　　　Sunt o dovadă că nu pier,
　　　Se-ntorc din nou către pământ,
　　　Cu Omul au un legământ.