O noapte-ntreagă fără vis,
Se aude un lătrat de câine,
Căci am lăsat geamul deschis.
E atâta noapte până-n zori,
Sunt ore-ntregi fără de somn,
Se aud chemări ce-mi dau fiori,
Și ațipesc fără să-adorm.
Nesomnul meu, ce agonie…
O punte șubredă-ntre lumi,
O lume moartă și-una vie,
Eu le separ și tu le-aduni.
Din suma lor se scad doar clipe
Ce le-aș primi în dar ca vis,
De dor de tine par să țipe,
Ecoul lor se-aude stins.
Aș vrea să-adorm și să visez,
Mi-e dor de nopțile cu vis.
Am obosit să tot veghez,
Lătrat de câini prin geam deschis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu