Când vorbele-ți încep să tacă
Și mâinile încep să facă,
E semn că ai vorbit destul,
Căci fără fapte omu-i nul.
Poți pune suflet într-un zid,
Poți renunța la propriul vid,
Și lasă-ți gaj la temelie,
O picătura din voința-ți vie
Vei reuși să construiești
Modele de cetăți lumești,
Te poți urca pe culmi semețe
Poți împlini visuri mărețe.
Dar nu uita să rămâi Om
Asemeni frunzelor din pom,
Ce își acceptă rostul lor
Umbrindu-ne chiar dacă mor !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu