Ce rost avea să stai

　　Țineam în palma mea
　　Bucăți de raze coapte,
　　Ce-mi dăruise luna,
　　Să nu mă rătăcesc
　　De-aș colinda prin noapte.
　　
　　Îmi răsărise în cuget
　　O umbră de simțire,
　　Și-i pipăiam chemarea
　　Pe buzele-ți flămânde,
　　Tânjind după iubire.
　　
　　Mă-nconjura tăcerea,
　　Doar stelele sclipeau,
　　Pășeam cu teamă-n suflet,
　　Sperând să nu greșesc
　　Crezând că știi ce vreau.
　　
　　Dar tu-mi greșiseși lumea
　　Și nu mă cunoșteai.
　　Și mi-ai întins doar mâna,
　　Zâmbindu-mi indecis,
　　Ce rost avea să stai...