Orice plecare doare

　　    Orice plecare lasă un însemn
　　Când nu există al întoarcerii îndemn,
　　O umbră de tristețe galopând fugar
　　Pe chipul care așteaptă, poate în zadar.
　　
　　O lași să treacă în goană, plutind neobservată,
　　Zâmbind cu ochii umezi, râzând cu gura toată,
　　Și fluturi mâna cald, în semn de bun rămas,
　　În timp ce amintirea și-așterne primul pas.
　　
　　O strângere de mână, sau poate un sărut,
　　E tot ce-ți mai rămâne din câte ai fi vrut.
　　Le porți o vreme în suflet, ca niște mici comori,
　　Apoi le lași să piară asemeni unor flori.
　　
　　Orice plecare doare, mai mult sau mai puțin,
　　Când știi că altădată, nu-i sinonim cu vin,
　　Ci doar o amânare a crudului moment
　　Când dorul o să-nceapă să te ucidă lent.