Și-n suflet mi s-a întunecat,
Și chiar nu știu cine-i de vină,
Și nu înțeleg ce s-a întâmplat.
Mi-e inima o noapte închisă,
Din care luna a plecat,
Și s-a ascuns în bezna-ntinsă,
Lăsându-mi cerul neînstelat.
Mi-e gândul rece și pribeag,
Orbecăind fără vreo țintă,
Mergând încet ca un moșneag
Ce moartea vrea să o mai mintă...
Mi-e totul ca un asfințit,
Apus de viață încă netrăită,
Și-aș mai dori un răsărit,
Să mai am timp să fiu iubită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu