Sămânță de floare

Mai demult eram o sămânță,
Tremurând în hambar mucezit,
Nu știam ce-i aceea dorință,
Nu visam că mai poți fi iubit.

M-ai găsit într-o zi la-ntâmplare,
Și m-ai luat din hambarul cel gol.
Nu știai că-s sămânță de floare,
Nu credeai că-s petală de dor.

M-ai sădit printre florile tale,
Curios să mă vezi cum răsar,
Nu sperai să am altă culoare,
Și-un parfum ce se naște mai rar.

M-ai crescut cu picuri de rouă,
M-ai hrănit cu-al iubirii nectar,
Învătând să rezist când nu plouă,
Când norii pe cer nu apar.

M-ai demult am fost o sămânță,
M-ai făcut să-nfloresc într-o vară,
Să-nțeleg că ar fi cu putință,
Să iubești o floare mai rară.