Satul de altadat'

Mi-e dor de satul de altadat' ,
Cu roua vie in dimineti de vara,
Cu noi copiii la scaldat,
Cu galagie in ulite pe seara.

Mi-e dor de fructele in parg,
Ce imi zambeau jucand pe ramuri,
De oamenii muncind cu sarg,
Sa aibe ce-aseza in geamuri.

Mi-e dor sa stau pe prispa iara,
Sa-mi cante greierii in urechi
Sa simt ca am dormit afara,
Sa numar stelele perechi.

Mi-e dor de tot si de bunica,
Femeia blanda de la sat,
Ce aduna in sortu-i ca furnica,
Seminte sa le puna la uscat.

Mi-e dor de viata din copilarie,
Traita acolo, la bunici in sat,
De gustul painii de la brutarie,
Un gust cum altul n-a mai existat.

Mi-e dor de satul nostru viu,
Neintinat de viata de oras,
Mi-e dor copil din nou sa fiu,
Si sa raman in sat urmas.