Ar mirosi a flori de tei,
Și ar foșni ca sunetul de harfă,
Ți-ar dărui răcoarea ei.
S-ar strânge tandru în jurul tău,
Mătasea ei te-ar mângâia,
Ar fi la gâtul tău mereu,
Cât sufletul o va purta.
De s-ar desface într-o zi,
Eșarfele se pierd ușor,
Plutind pe cer o vei zări,
Căci vântul o va lua în zbor.
Să nu regreți plecarea ei,
Eșarfele sunt delicate,
Asemeni florilor de tei,
Ce nu miros la fel uscate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu