M-ai întrebat

M-ai întrebat ce-i tristețea,
Și ți-am răspuns că-i o floare,
Ale cărei petale au căzut,
Din lipsă de soare, rouă și ploaie.
　　　　
M-ai întrebat ce-i durerea,
Și ți-am răspuns că-i un pom,
Sfârtecat de un fulger din cer,
Pe când visa să crească înalt.
　　　　
M-ai întrebat ce e plânsul,
Și ti-am răspuns că-i o salbă
De lacrimi albastre și mari,
Picurate din ochi inundați.
　　　　
M-ai întrebat ce e zâmbetul,
Și ți-am răspuns că-i un alt răsărit,
De soare optimist pe cerul albastru,
Într-o zi luminoasă, lipsită de nori.
　　　　
M-ai întrebat ce e bucuria,
Și ți-am răspuns că-i tango în perechi,
Ce zburdă pe note fierbinți,
Cu mișcări ce amețesc privitorii.
　　　　
M-ai întrebat ce e fericirea,
Și-am ales să zâmbesc și să tac,
Să-ți privesc ochii rătăciți în ai mei,
E rândul lor să găsească răspunsul.