De-a v-ați ascunselea

　　　
　　　
　　　
　　　Și am fugit tacit din calea mea,
　　　M-am ascuns undeva o secundă,
　　　În spatele conștiinței mele rănite,
　　　Prea înfricoșată de o nouă chemare.
　　　M-am furișat tiptil fără să spun,
　　　Ca într-un joc sublim de copii,
　　　Așteptând să fiu gata de drum,
　　　Sau să fiu găsită de căutătorul divin.
　　　Mi-am simțit inima încă bătând,
　　　Cu tictacul ei aproape mecanic
　　　Ce putea fi auzit de sus, din Înalt,
　　　Trădând prezența mea pitită în secret.
　　　Mi s-a părut că i-am auzit pașii,
　　　Unul câte unul, zgomot sec și hidos,
　　　Într-o apropiere vecină cu mintea mea,
　　　Și apoi mâna lui pe umărul meu:
　　　Ce bine că te-am găsit în sfârșit!
　　　El obosise să mă caute aici pe pământ,
　　　Eu mă odihnisem așteptându-i sosirea,
　　　Dorind-o dar temându-ma de ea,
　　　Căci nu vroiam să ies prima din jocul
　　　Acesta, de-a viața și moartea,
　　　Început dimineață și continuat mai spre seară,
　　　Înainte de a ne pregăti pentru noapte,
　　　Visând la o altă ascunzătoare secretă,
　　　Dacă ne vom mai juca vreodată la fel.
　　　" E rândul tău să te pui", a șoptit liniștit,
　　　Reluându-și mersul sonor și ritmat,
　　　Depărtându-se dar totuși prezent,
　　　În sufletul meu de nou ucenic,
　　　În căutarea celorlalți pitiți ca și mine,
　　　Ce încă se mai joacă de-a v-ați ascunselea.

Poezie inclusă în volumul Zbor în suflet apărut la Editura Libris, Brasov, 2017
　　　


http://www.libris.ro/AfiseazaProdus.jsp?pr_id=1164667