Și lor de aici le este dor

 Dacă din visele rămase

Am împleti scări de mătase,

Am urca apoi la cer 

Să-i vedem pe cei ce pier, 

Să le spunem că ni-e dor,

C-am rămas în urma lor

Doar frânturi de inimi goale, 

Lacrimi multe, plâns și jale.

Că tânjim după acel vis

Ce rămâne–n noi deschis, 

Ca o punte între lumi,

Ca un jar în care scurmi, 

Tot sperând să-l reaprinzi, 

Viața-n palme s-o cuprinzi.

Le-am mai spune că-ntr-o zi, 

Poate își vor aminti, 

Viața lor de pe pâmânt,

Om, iubire, legâmânt, 

Și vor coborî o clipă

Să ne mângâie în pripă,

Să ne-arate că si lor, 

De aici le este dor.