Ca niște pietre

Ca niște pietre aruncate pe pământ,
Atâtea inimi zac să moară,
Și nimănui nu-i pasă c-or să piară
Căci nu le ține niciun legământ.

Cum pietrele se încălzesc la soare,
Când mila lui răsfrânge câte-o rază,
Și-n inimă iubirea ține trează,
Acea căldură care-i dă culoare.

Nepăsători noi aruncăm cu ele,
Și le călcăm haotic în picioare,
Fără să stim că, poate-n fiecare,
Se ascunde forma unei inimi grele.

Ca niște pietre multe inimi sunt,
Căci neiubirea le-a ucis căldura,
Poți să te joci cu ele dându-le de-a dura,
Orice le-ai face nu mai simt demult.