Ofrandă

　　
　　Îmi faci cu mâna și-apoi pleci,
　　Ca într-un soi de penitență,
　　Sub pașii tăi sunt urme reci,
　　Când te întorci îți cer clemență.
　　
　　Îngenuncheat spre îndurare,
　　Din dorul meu fac mesager,
　　Te va afla în lumea mare,
　　Te vei întoarce până pier.
　　
　　Mă vei găsi pe rug ofrandă,
　　Încă așteptându-mi focul la apus,
　　Și numai tu cu vocea-ți caldă
　　Poți cere îndurare zeilor de sus.
　　
　　Plătind tribut iubirii cu iubire nouă,
　　În vâlvătaia ei noi fi-vom doar scântei
　　Dintr-un complet integru neîmpărțit în două
　　A cărui împlinire ne-nalță pân la zei.