Adie vântul peste noi

Adie vântul peste noi,
Printre copaci de frunze goi, 
Trimitem gând spre cer albstru,
Și-l agățăm de-un nor sihastru.

Căci norul sigur ni-l va duce,
Și-l va lăsa la o răscruce,
Unde-i menit să se oprească,
Să stea acolo și să crească.

Ca să-și aleagă drumul său,
Poate mai bun, poate mai rău,
Și împreună cu-n alt gând
Să se întoarcă pe pământ.

Coboară gânduri peste noi,
Printre copaci de fructe goi,
Căci timpul repede a trecut,
Și tot din noi viața a rupt.

Frânturi de suflete rănite,
Bucăți de doruri neîmplinite,
Ce le-am lăsat ascunse în gând,
Și le-am trimis spre cer, pe rând.

Adie vântul peste noi,
Vânt rece cu miros de ploi,
Va fi furtună mai pe seară,
Să nu uităm gânduri pe-afară.