Ne umplem de albastru

　　 Și trupul tău mă cheamă,
　　Privirea ta mă-ndeamnă,
　　Iar gândul tău îmi spune
　　Că tot ți-e dor de mine.
　　
　　Parfumul tău mă-mbată,
　　Miroși ca altă dată,
　　Inspir cu lăcomie
　　Pe când lipsești să-mi fie.
　　
　　Când glasul tău mă strigă
　　Cu șoapte ce intrigă,
　　Răspund într-o clipită,
　　Mi-e dor să-ți fiu iubită.
　　
　　Iubirea ta mă poartă
　　Mai mult ca niciodată.
　　Străbatem mână-n mână
　　Pământul către lună.
　　
　　Și ne-așezăm pe ceruri
　　Clădite încet din doruri.
　　Le facem locul nostru,
　　Ne umplem de albastru.