Mi-am rezemat un gând pribeag
De brațul visului cu tine,
Merge încet căci e beteag,
Și șchioapătă demult în mine.
A fost o vreme când credeam
Că gândul meu o să-și revină,
Și să alerge-l îndemnam,
În somnul tău mereu să vină.
Dar gândul meu s-a împiedicat
De alte gânduri galopânde,
Ce neatente l-au călcat
Și i-au strivit picioarele plăpânde.
Așteaptă-mi gândul, nu te duce
Fără de gândul meu în vis,
Ar vrea și el un loc s-apuce
Să nu rămână gând proscris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu