M-am resemnat

M-am resemnat să te iubesc atât
Cât sentimentul ți-este cunoscut,
Dar să nu-ți cer în plus un gram
Și să accept atât cât am.

M-am resemnat să nu-ți lipsesc
Mai mult decât un corp ceresc
Te întristează când lipsește,
Iar bezna împrejuru-ți crește.

M-am resemnat chiar să îmi spui
Că loc la tine-n suflet nu-i,
Că ești plecat și-ai încuiat,
Și să-mi lași cheie ai uitat.

M-am resemnat, și-am înțeles,
Că pomul nostru a fost cules,
Că acum e gol și printre frunze,
S-au agățat regretele confuze.


M-am resemnat, dar nu-i ușor
Să fii un suflet plin de dor,
Știu însă sigur că-ntr-o zi, 
În pomul nostru flori din nou vor fi.