Peste dor a asfințit

Vântul a încetat să bată,
Pietrele au decis să tacă,
Jalea a mai amorțit,
Peste dor a asfințit.

Lacrima s-a mai uscat,
Viața a reînviat,
Fir de iarbă a-nverzit,
Alte flori au înflorit.

Încă-un an a mai trecut,
Cel plecat e tot tăcut,
Nu-l mai chemi să se întoarcă,
E pierdut deja când pleacă.

Înțelegi că timpul trece,
Ce e cald devine rece,
Stele cad, oamenii pier,
C-așa-i hotărât din cer.

Și-ți înghiți durerea mută,
Să ți-o strigi nu mai ajută,
O îngropi printre regrete
Ce în suflet lasă pete.

Pas cu pas uitarea cerne,
Altă viață se așterne,
Însă tot ce-a fost odată
Nu vei mai trăi vreodată.