Și eu aș fi căprioară,
M-ar ucide nepăsarea
Cu care vânezi o iubire.
M-aș lăsa în genunchi,
Străpunsă de dor,
Cu ochii umezi de rouă
Și gura însetată de tine.
Ți-aș pune în palme,
Săgeata și arcul cu care,
Să mă vânezi doar pe mine,
Uitând de celelalte căprioare.
Te-aș aștepta neincetat,
Făcând din lacrimi izvor
Cristalin, cu apă de munte,
Din care să bei plin de sete.
Ți-aș oferi sufletul meu,
Ca să nu-ți dorești alt vânat,
Să nu simți că tolba ți-e goală,
Vânând o singură căprioară.
Dacă tu ai fi vânător
Și eu aș fi căprioară,
Te-aș ademeni în pădure,
Neîncetată vânătoare-iubire !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu