Dragostea mea e albastră
Ca petalele unei flori de cicoare,
Ce nu poate sta liniștită în glastră,
Tânjind după rouă și soare.
Dragostea mea e deschisă,
Ca o fereastră zâmbind către cer,
Ce nu poate rămâne închisă,
Chiar de afară e viscol sau ger.
Dragostea mea e aprinsă
Ca o torță în bezna din jur,
Ce nu poate fi ușor stinsă,
De vântul ce bate-mprejur.
Dragostea mea e perfectă
Ca o sferă în geometria gândirii,
Ce nu poate fi niciodată defectă,
Căci ar strica echilibrul iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu