Sufletul meu va mai scrie o vreme

Am visat că scriam poezie

Pe un colț de batistă umedă,

De la lacrimile curse în neștire,

Din ochii mei veșnic triști,

Neatenți la privirea ascunsă în ei.

Cineva m-a strigat din capăt de vers,

M-am luptat să ajung la marginea lui,

Neținând cont de rimă, ritm și măsură,

Doar ca să-i spun că sunt bine acum,

Ca o metaforă închisă între strofe.

Că sufletul meu va mai scrie o vreme,

Despre iubire, viață și dor,

Zugrăvind în cuvinte tablouri suave,

Ascunse în trăiri, fioruri și șoapte,

Răscolind printre umbre și vechi amintiri.